Nuferi

Castelul Bran

Castelul Peles

Castelul Peles

Manastirea Brancoveanu

Manastirea Curtea de Arges

Manastirea Voronet

Manastirea Cetatuia

Manastirea Neamt

Somptuoasa, cu delicate efecte de culoare, strict arhitectonica ea vadeste maturizarea stilului arhitectonic moldovenesc, inchegat in timpul lui Stefan cel Mare. Fatadele bisericii sunt acoperite cu decorul caracteristic ctitoriilor acestui voievod: ferestre gotice, frize de discuri smaltuite, colorate in verde, galben, brun.

In gropnita – camera mormintelor care apare pentru prima data la aceasta biserica – se afla mormântul lui Stefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun si unchiul lui Stefan cel Mare.

Comorile de arta gazduite de manastirea Neamtului stau dovada intensei activitati artistice si culturale desfasurate aici de-a lungul veacurilor. Aici si-a etalat talentul Gavril Uric, cel mai de seama reprezentant al miniaturii moldovenesti din secolul al XV-lea. Primul sau manuscris cunoscut, datat 1429 se pastreaza in Biblioteca Bodleiana din Oxford (Marea Britanie). Maestrilor din acest important centru de caligrafi si miniaturisti Stefan cel Mare le-a facut porunca pentru multe din cartile cu care a inzestrat ctitoria sa de la Putna. In chiliile manastirii, cronicarul Macarie a alcatuit cronica domniei lui Petru Rares, iar Eftimie, cronica domniei lui Alexandru Lapusneanu.

Traditia carturareasca a manastirii Neamt apune in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, pentru a renaste la inceputul secolului urmator, când mitropolitul Veniamin Costachi infiinteaza o tipografie. In muzeul manastirii se pastreaza tiparnita cu care, in 1807, s-au tiparit primele carti. Manastirea Neamt a ajuns sa adaposteasca o vestita biblioteca ce numara peste 600 de ani de existenta. Printre cele aproape 11000 de volume, multe sunt carti rare, unele fiind primele tiparituri din tara. Dintre odoarele de pret ale manastirii se detaseaza catapeteasma fostei biserici din Cetatea Neamt, ca si icoana lui Nicolae Grigorescu “Fuga din Egipt”.

Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.

Legenda babei Dochia (varianta)
O femeie batrana, Dochia, avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna geroasa, Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Pe masura ce o spala, haina devenea tot mai neagra. Inghetata de frig si cuprinsa de disperare, fata plingea cand a aparut Martisor, un barbat tanar care i-a oferit o floare magica si a sfatuit-o sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea rosie, prinsa in parul fetei, Dochia a crezut ca primavara a revenit si a plecat cu turma de oi pe munte. Urcand muntele, vremea s-a facut frumoasa, asa ca Dochia a renuntat, pe rand, la cojoacele pe care le purta. Cand a ajuns in varf, vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala” a grait el, “tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele haine in raul inghetat.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.

La sfarsitul secolului al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui.
Martisorul de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (*Macinici, *Florii, Paste, *Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.
Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 martie, in seara zilei de 28 sau 29 februarie.
Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar.
De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.

BABELE

1 martie: baba de primavara (baba semanatului)
2 martie: baba de vara (baba muncii de vara)
3 martie: baba de toamna (baba culesului) Cum vor fi cele 3 zile, asa vor fi si cele trei anotimpuri.

MACINICII

9 martie: mucenici
Cum e vremea in 9 martie, asa va fi timp de 40 de zile.
Daca in ziua de Mucenici va ingheta si va fi frig, este semn ca iarna va continua pana in ziua de Sfantul Gheorghe (23 Aprilie).

1. Spirite ale mosilor si stramosilor in Calendarul Popular care au preluat numele si data de celebrare ale celor 40 de Sfinti Mucenici (9 martie) din Calendarul Bisericesc, jertfiti pentru credinta lor in Cetatea Sevastiei. Jertfele si sacrificiile umane savarsite in vremurile preistorice in ziua Anului Nou agrar sunt amintite astazi de figurinele antropomorfe din aluat fiert sau copt in ziua de Macinici si mancate sacramental;

2. Figurine antropomorfe modelate din aluat, unse cu miere si nuca, mancate sacramental la inceput de An Agrar, sinonime cu Brados, Sfinti;

3. Aluat modelat in forma de opt (8) sau cerc, fiert in apa indulcita cu miere si cu adaos de miez de nuca in ziua de Macinici. Forma cifrei opt, reprezentare plastica a zeului antropomorf si a colaceilor, reprezentare a zeitei geomorfe, sunt supravietuiri ale jertfelor umane care marcau, prin substitutie, moartea si renasterea zeului adorat al Anului Nou Agrar. Ca aliment ritual, Macinicii, sinonimi cu Bradosii si Sfintii, se impart si sunt mancati in fiecare an in ziua de 9 Martie (Muntenia, Moldova, Bucovina, Basarabia, Banat).